cat de tare e sa poti sa fi umilit, injosit si ironizat oricand si oriunde, indiferent de ce faci, cum o faci sau cat de des o faci... sa ai atatea sa (ii) spui si sa nu poti spune nimic de frica, din cauza respectului sau a educatiei. Ce grozav e sa detesti serile fiindca stii ca vine acasa si sa astepti diminetile fiindca pleaca matinal. E bestial sa ai atatea ganduri despre asta si sa nu te poti destinde decat intr-un amarat de blog, pe care-l vor citi diversi si diverse si care se vor intreba cate operatii pe creier am suferit, incat am ajuns sa scriu despre prostii de genul asta. Voua, tuturor, va spun sa va bucurati de serile linistite si de diminetile pasnice... atat 4 2night....