apus de capacitate

ah... zilele bune... ce dor mi-e de ele... zilele in care stateam cate 5-8 ore in fata caietului de mate, incercand sa inteleg filozofia patratelelor ordonate perfect si cine isi pierdea viata facand patratele perfect simetrice in cantitati gigantice... in timpu' ala eu trebuia sa invat cica ... heh... mofturi, copilarii... azi la engleza spectacol: toti incep sa povesteasca cum au reusit ei sa copieze, sa fure, sau sa triseze in cele mai viclene moduri cu putinta... era atat de amuzant, pana si un spectacol la circ nu atingea aceleasi cote... ma prapadeam de ras... ce sa spun, amintiri din copilarie care l-ar detrona pe Creanga oricand, oriunde, oricum... inchei (iarasi) cu referire la cartea lu' coelho "11 minute" care imi staruie pervers in minte... oare de ce?