Invierea

Vreau sa scriu aici tot ce'mi trece prin minte. Nimic. Asta-mi trece prin cap, minte si fiinta. Ma simt undeva intre tot si nimic, ca si cum as mai avea un pas pana la prapastie si unul pana la varf. De obicei, simt ca sunt pe punctul de a ma afunda. Ai mei sunt ancorele care ma trag in jos. Si nu e vorba de firea mea artistica care nu se poate exprima alaturi de ei sau de inteligenta mea, victima a conservatorismului. Pur si simplu, fiecare moment cu ei ma face sa ma simt mai prost, atat mental cat si fizic. Fie ca vad un film bun, citesc un articol inspirat sau o carte exceptionala, ma simt daramat daca o fac impreuna cu ei. Nu spun ca n'au si influente pozitive, sunt sigur ca asta e intentia lor. Dar si ei sunt prea incuiati ca sa le pot spune in fata sa ma lase in pace(poate nu's nici eu inca pregatit sa zic asta).
Cat am scris asta, a venit sa'mi zica sa stau cu el. I'am spus ca nu mi'e foame si oricum nu mananc la ora 21:00. A insistat sa vin sa ma uit la el cat mananca. Nu pricep. Sunt eu limitat?
Nici nu stiu cine mai citeste chestiile astea, eu sigur nu o fac. Doar imi asez mainile atat de obisnuite cu tastatura si le las sa'si faca de cap. Uneori mai revin cu o corectura, dar nu stiu de ce o fac sau pentru cine. Acum scriu doar ca sa'mi scot prostiile din cap. "Scriu ca sa ma descarc" scriam undeva la inceputul blogului. Ce vrajeala ieftina. N'am putut niciodata sa ma descarc si sunt sigur ca niciodata nu o sa pot. Pot sa aman, sa uit, sa ignor o vreme, dar niciodata sa uit, sa renunt, sa abandonez ceva.
Din fericire, mai sunt unde de speranta. Pentru mine, sa stiu ca reprezint ceva pentru cineva (afara din sfera clasica a parintilor) e inaltator. Ma linisteste si ma face sa incerc sa dau tot ce'i mai bun din mine. Garantez ca daca nu era ea, eu nu scriam acum cuvintele astea. Sunt sigur ca intr-un fel sau altul, ce scriu acum o sa-mi fie de folos. Fie prin uzura tastaturii ce o sa ma oblige sa cumpar eventual una noua, futurista sau prin punerea in ordine a gandurilor.
Incerc sa fiu eu, dar simt ca totul mi-e impotriva. Vremea, persoanele din jur, pana si propria casa. Simt ca ma pierd incet intr-o alta persoana, pe care n-o cunosc.
Daca as spune ca sunt fericit acum, ati zice ca sunt nebun. Dupa atatea lamentari, zice ca e fericit? Sa stiti ca da. In momentul asta sunt autentic fericit. Nu fericirea in stilul visului american, ci fericirea in stilul meu, simplu si concret. Sunt fericit pentru ca zambesc.

pentru tine :)

Stiu ca citesti asta si tocmai d-asta scriu .. imi pare rau ca esti prost informat si nerealist. O sa-ti arat eu cum arata si ce face un dobitoc. ;)



Acest post este NU un pamflet si NU trebuie tratat ca atare daca stii ca se refera la TINE. Restul pot sa-l ignore.

Viata lui

Se trezi, ca in fiecare zi, dimineata la 8:00. Razele soarelui intra timid printre perdelele trase si ii alinta fata pe jumatate adormita. Ce mod sublim de a te trezi. Se duce la baie, face ce-i de facut, se duce in bucatarie unde il asteapta parintii cu sandwich-urile gata facute si cu o vorba buna. Mananca copios, isi face ghiozdanul si se imbraca pentru scoala. Pe drum intalneste multi dintre colegii si prietenii lui si vorbesc despre ultima aparitie Stephen King sau Magicianul lui Fowles. Ajuns la scoala, se aseaza in banca. Profesoara de istorie il anunta ca a luat 10 la olimpiada si este noul candidat pentru postul de director al liceului. Super tipa de-a XII care invata de dimineata intra in clasa, isi cere scuze si il saruta scurt, apoi pleaca. El face o remarca hazlie si toata clasa rade, inclusiv profesoara. Apoi 3 ingeri coboara din cer si ................... se trezeste din vis.

In loc de 8, e ora 11 jumate. Vantul suiera prin crapatura geamului intredeschis si briza rece de afara ii atinge fata. Ce mod nasol de a te trezi. Se duce in bucatarie unde il asteapta un bilet: "nu mai avem unt" lipit pe frigider. Se aseaza sa bea o gura de pepsi si la jumatatea paharului isi aminteste ca a uitat ceva. Se duce fuga la baie. Vrea sa stea putin linistit, poate sa-si faca tema la sociologie, dar ii suna telefonul. "Sa nu te prind ca intarzii iar la prima ora ca nu-ti mai motivez nicio absenta" se aude bland vocea dirigintei din difuzor. Arunca pe el ce gaseste in dulap, amesteca ciorapii, face nod in loc de funda la bocanci si iese alergand din casa. Liftul e stricat, asa ca se vede nevoit sa coboare 7 etaje pe scari. Usa din spate e mereu blocata, asa ca trebuie sa ocoleasca tot blocul. Masina intotdeauna vine cu 10 secunde inainte de a ajunge el in statie, asa ca o ia pe jos. Ajunge la scoala cu 5 minute intarziere, profesoara ii transmite apatic ca a luat cea mai mica nota din clasa. Se aseaza in banca. Intra super tipa de clasa a XII-a, ii spune profesoarei ceva legat de secretariat apoi se uita la el si o bufneste rasul. Clasa incepe sa rada la randul ei. O alta zi senina in viata lui.


P.S: Nu e viata mea, eu de obicei am unt in frigider. Sunt doar niste idei preluate din filme de serie B, romane de serie C si reviste de scandal. Sper ca v-a placut!

Stil jurnal

Ceva se aproprie ca o adiere, nu prea iti dai seama ce e. Poate sa fie o masina trecatoare sau doar imaginatia mea. Dar e ceva mai mult, e chiar vacanta !

Doua randuri demne de nota FB, daca eram in clasa aIIa. Gata, prea multa seriozitate, timpul s-o dam in teribilisme :

Azi la ora de romana am ras de colegul nostru favorit care a fost batjocorit, umilit si injosit. Ne-am prapadit de ras. Dupa ce s-a sunat, a vrut sa plece din clasa, dar profa l-a linistit rapid. Cum ziua n-ar fi fost completa fara vreun raspuns cretin din partea lui, acesta nu a intarziat sa apara. "Sa stiti ca tre sa ma duc sa fumez o tigara, doamna" s-a auzit din ultima banca, iar "pffff-ul" de dispret nu a intarziat sa apara. Apoi a parasit clasa in mersul lui schiop de catwalk si a trantit usa cu o ura biblica. Sentimentele noastre erau pe jos.. ba nu.. stai... CUI DRACU II PASA CE FACE EL? =))

inapoi la realitate

Bine v-am gasit! Am hotarat sa imi mai acord o ultima sansa cu blogul, din doua motive, unul real si unul fictiv:
1. Geniul meu trebuia sa se exprime, nemaisuportand gratiile spirituale ale mintii mele;
2. La incurajarea unui..o sa-l numesc individ momentan..m-am simtit vinovat ca am renuntat la blog si am dorit sa fiu..well..trendy, ca doar e la moda sa ai blog;

Daca ati ales varianta1, click pe x-ul ala mare din dreapta sus, primiti o bomboana. Daca in schimb ati ales #2, stick around.